Iedera

(23.01.2009)

Mereu trec grăbit pe străduţa ce duce acasă. E un shortcut . Cam naşpa când plouă că e noroi , cam naşpa când e soare că e praf , dar e aleea mea preferată. Prefer să ajung repede unde vreau, şi unde e mai bine ca acasa? Case mici, vechi , zici că-s gata să fugă din locul lor, case de mahala împănate pe ici pe colo cu orori arhitectonice ale potenţaţilor. Câini, pisici, o linie de tren moartă şi ea de plictiseală cred , boschetarul rezident în cutia părăsită a acarului şi ici colo puradeii lu` Ion şi Maria minoritarii zonei. 
Când trec iau în fugă , instinctual aproape, o rămurea de iederă, mâna Maicii Domnului îi zice , creşte pe un gard bătrânesc, e singurul loc frumos mirositor pe vară. Fur deci rămureaua o miros şi dupa aia încep şi-i rup frunzele numărînd „mă iubeşte , nu mă iubeşte, mă iubeşte .....” ca un prost caut răspuns la o plantă. Apropos , chiar, unde-i iedera? Brusc îmi dau seama ca oracolul meu a dispărut, mă opresc , mă uit , nu-i. Moşu mirat mă întreabă după ce mă uit şi-i spun. - Poi mai tată ăstia toată vara rup din ea, a prins-o iarna fără vlagă. Am tăiat-o, poate dă la primavară din rădăcini. Suflet si ea taică , ca omu bun: pune la drum ce-i frumos şi dă, nu se fereşte. Numa că piere...
Brusc mă panichez, pipăi stocul de raze din suflet şi-s atât de puţine rămase, încep să disper .....of câte mi-au fost luate . Nesăbuit, nu m-am păzit. O să mă usuc si eu!? Ba nu cred , are Moşu grijă de mine, răsar la primavara......

În seara asta ard gunoaie

(20.11.2008)

   Aşa cum am promis cuiva , şi sunt un scorpion: nu uit nimic, m-am hotărât îmi trag un blog  (mama ce urit suna parca ar fi blow :)) )

   Mă rog, unora , inclusiv mie, dupa o atentă evaluare s-ar părea ca nu ne displace acţiunea descrisă de termenul infierat.

   Deci cum spuneam în seara asta beau bere şi ard gunoaie. E noiembrie şi a început să fie frig deci numa` bine, ard gunoaiele şi la căldura lor beau berea.

   M-a mâncat în cur în aprilie să cumpăr o casă , că mă săturasem de confortul băşinilor de la 3 , trase când aveai musafiri şi scirţiieli de pat dezmembrat de la acelaşi etaj...

   De, coane Fănică, după buget, prind eu o cocioabă la ofertă şi o iau. Bucurie mare, gata cu băşinoşii şi cu vizoarele de la uşi ca beculeţele de crăciun. Mamăăă să te ţii viaţă!!!

   Cum nu-s pretenţios pun mâna şi încep să fac curat. Nimic deosebit : frunze, poze vechi şi haine în pod, pesemne de la răposaţii. Problema e că din aprilie tot ard şi nu se mai termina.

    Ard încontinuu şi gunoaiele nu se mai termină.

   Am disperat vecinii cu atita fum, imi invit prietenii sa privească focul, să mă ajute să termin o dată cu atîtea gunoaie, se pare însă că mereu apar. Nu e de mirare că şi viaţa mea de bulangiu le atrage , fără număr.

   În seara asta îs decis să le ard pe toate, am bere, am timp şi motivaţie: un Bou m-a făcut de căcat pe net. Nu intru în amănunte dar s-a speriat viţelul că-i iau ţâţa amantului lui de la gură. Eronat complet , nu mă cunoaşte şi nu ştie fraieru` că dacă vorbeşte în dodii cu mine îs mai al draku`. Nu ştie animalu ca nu vreau pula amantului lui şi nu mă interesează cu cine şi-o pune el puturos la cur. Deci gunoi. E pe lista de arşi.

   Viaţă de căcat, plină de gunoaie. Uneori mă sperii cât de gunoi pot fi şi eu.

   Posibil să fiu şi eu combustibil pentru alţii, mai ştii? Mai bine pun apă pe foc, mai las ceva gunoaie nearse să nu li se piarda săminţa....

   Berea nu e gata, vecinii injură, blesteme cântate suie spre cer pe aripi de fum şi scântei, dragostea-i ascunsă bine, ce mai.... viaţă de căcat , pardon gunoaie.